Read the book: «POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2»

Published by Dolman Scott in 2014

Copyright ©2014 Stefania Rotariu

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopy, recording or otherwise, without prior written permission of the copyright owner. Nor can it be circulated in any form of binding or cover other than that in which it is published and without similar condition including this condition being imposed on a subsequent purchaser.

ISBN 978-1-909204-37-9

Dolman Scott Ltd

www.dolmanscott.co.uk

A coborat soarele

A coborat soarele din nori,

Si a lasat o dara mare,

Sa poti candva sa te strecori,

Pana sus, sus la soare.

A coborat in inima care,

Se zbatea zdrobita,

Statea ca intr-o grea-nchisoare,

Ferecata si chinuita.

Da, a coborat iar soarele,

Si-a sarutat usor,

A sarutat buzele,

Ce stau ascunse dup-un nor.

Mereu va cobora soarele,

Daca tristetea se va adaposti,

Si imi va sterge lacrimile,

Pana cand tu vei veni.

Adapostesc o inima

Adapostesc o inima,

Toata, toata din nisip.

Se scurge, se rasfira,

Nu pot s-o apar, s-o ating.

Iar forma ei dispare,

Se rupe-n jumatate.

Apoi din inima cea mare,

Ramane praful ce se zbate.

Culeg cu mana-mi tremuranda,

Nisipul cald si rasfirat,

Ramas din inima plapanda,

Care in praf s-a tranformat.

Aduc bucurie

Aduc bucurie,

Tristete uneori,

Prietenilor ce ma-mbie,

Sa depanam pareri.

Cuvinte sunt destule,

Dar parca nu-i de-ajuns,

Sa-mpace asta lume,

In care am patruns.

Nu stiu a spune,

Cuvinte multe si alese,

Spun ca iubesc aceasta lume,

Si-n aste vorbe, toate sunt cuprinse.

Adun amintirile

Adun amintirile mele,

In pumnul strans inchis,

Nu vreau sa pierd nimic din ele,

Nimic ce-n ceruri imi este scris.

Si-adorm cu ele la capatai,

In visu-mi le voi duce.

Printre ele sta dragostea dintai,

Ce ma adora, ma seduce.

Si-o port in suflet adancita,

Nu vreau s-o pierd, ar fi pacat,

Sa pierd o dragoste preasfanta,

In care am trait, m-am imbatat.

Ai grija

Ai grija pe unde pasesti,

Sa nu calci peste inimi.

Poti sa darami si sa ranesti,

Vieti, care nu le schimba nimeni.

De te-nvarti pe-o culme sus,

Si jos e plin de lume,

Cobara doar privirea si-i de-ajuns,

Nimic nu se asteapta de la tine.

Nu trebuie sa strigi, ca lumea sa te vada,

Cat esti de invatat si de ajuns.

Nu trebuie sa-i faci, pe altii ca sa creada,

Ca pentru tine nu exista jos.

Ai lasat urme

Ai lasat urme-n viata mea.

Ai lasat urme pe-o inima,

Ce-si plange durerea,

Fara sa spuna cat este de grea.

Ai lasat urme, urme multe,

Pe-o viata ce se-ntinde ca o ata,

Si nu se stie cand se rupe,

Sau ce-o tine, o agata.

Ai lasat, ai lasat doar urme,

Pe diminetile-n racoare,

In care buzele nu pot a spune,

Daca sarutu-i dulce sau rau doare.

Ai revenit

Ai revenit,

Si mi-ai adus lumina.

Acum viata s-a ivit,

Va fi o viata plina.

Ai revenit,

Si bucuria s-a intors,

Iar golul care l-am primit,

Nu ma mai trage-n jos.

Si inima-a inceput din nou,

Sa bata mai puternic,

Si-mprastie-un ecou,

Ce ma-nvaluie in timp.

Ma ridica, imi da putere,

Ca sa lupt, sa lupt mai mult,

Pentr-o dragoste ce-mi cere,

S-o traiesc, sa n-o ascund.

Ai starnit o ploaie

Ai starnit o ploaie de nisip,

Si pulbere-ai imprastiat.

Nu pot sa-ti spun nimic,

Caci mintea ti s-a incurcat.

Incerc sa deslusesc cuvinte,

Dar tu le-arunci departe.

Nu stiu, ce ti-a ramas in minte,

Nu stiu, de ai ganduri desarte.

Mania ti-a cuprins inima,

Si-o arde si o perpeleste,

Si nu mai stii de-i bine-asa,

Ori daca, vreo solutie se gaseste.

Te las dar a gandi de poti,

Si mintea sa ti-o deslusesti,

S-arunci departe ganduri fara sorti,

Sa-mi spui cumva, de ma iubesti.

Ai venit

Ai venit si-ai stat o clipa,

Zambetu l-ai impartit,

C-o inima ce se-nfierbanta,

In vapaia ce-ai trezit.

Apoi, ai lasat ochii umezi,

Peste-o privirea-adanca,

Si lacrimi ai cules,

Cu mana larga si umpluta.

O inima nu poate fi purtata,

De vanturi sau de ape,

Nu poate fi ajutata,

Sau pusa la o parte.

O inima asteapta,

Un pic de iubire,

Si-un vis s-o intoarca,

Din orice amagire.

Alunga-mi supararea

Alunga-mi supararea,

Cu-n dulce sarut,

Si fa ca alinarea,

Sa se transforme-n scut.

S-adapostesc gandul cel greu,

Cand inima mi-o-ncearca,

O poarta peste timp si eu,

Nu sunt, nu sunt ca altadata.

Mangaie-mi gandul cand se zbate,

Sub greutatea ce-l zdrobeste,

Si-l poarta-n dimineti umblate,

In care visul mai traieste.

Am ales sentimente

Sentimente curate-am ales,

Sa pun pic cu pic,

In viata care are sens,

Si n-are de pierdut nimic.

Am ales cuvinte,

Sadite-n inima curata,

Ce nu vor fi pierdute,

In vremea grabita si uitata.

Am ales ganduri si soapte,

Adapostite in nopti si zile,

In inima care se zbate,

Pentru-orice gand, orice zvacnire.

Eu pot sa spun, ca am ales,

Cand zorii vietii se arata,

Si viata-i plina, are sens,

E-o viata de mult asteptata.

Am baut

Am baut din paharul fericirii,

Fericit-am fost?

Am baut din paharul dezamagirii,

Stiu, ca am baut fara vreun rost.

M-au amagit cuvintele desarte,

Si-aroma lor am savurat.

Si m-am pierdut candva departe,

Intr-o lume, care m-a uitat.

Si am trait,

Am trait pentru oameni,

Ce-n jurul meu s-au adapostit,

Doar in usoare vremuri.

Acum, beau paharul tristetii,

Este plin, plin cu varf,

Gandesc la anii vietii,

In care am trait si plang.

Am coborat stelele

Am coborat stelele pe tine,

Si-am construit un nou cer.

Nu stiu daca asa-i mai bine,

Dar tu nu esti la fel.

Ti-am dat din culoarea curcubeului,

In petalele florilor te-am imbracat,

Dar ai luat chipul misterului,

Si-n umbra iar m-ai aruncat.

Credeam ca esti a mea minune,

Dar stelele-ai intunecat,

Si-ai vrut sa vin in a ta lume,

Sa fiu un intuneric minunat.

Voi diparea din nou,

Din calea pierzarii,

In care nu traiesc doar eu,

Traieste cu mine, fiinta intristarii.

Am crezut ca pot

Am crezut,

Ca pot sa zbor,

Dar aripile mi s-au rupt,

Si a crescut tristetea-n locul lor.

Am crezut, ca pot sa zbor,

Am crezut, ca ceru-l voi atinge,

Si ma voi face-un nor,

Pe cerul, ce-n infinit se-ntinde.

Am crezut ca viata,

Viata este-un zbor,

Intinzi linistit aripa,

Si poti atinge-usor un nor.

Dar viata este-un cantec trist,

Si-acum privesc un cer,

Ce larg, larg sta deschis,

S-adune ingerii in el.

Am inchis ochii

Am inchis ochii,

Fiindca lacrimi au izvorat.

Am inchis ochii,

Sa nu mai visez urat.

Si-n inima plina de tristete,

S-a lasat tacerea,

Si-a-nceput sa-nghete,

Sa-nghete durerea.

Apoi un gol imens,

S-a intins fara zabava,

Si totul a cuprins,

In mana sortii firava.

Am invatat sa rad

Am invatat sa rad,

Cand plansul sfredeleste-n mine,

Si nimeni n-a stiut ca plang,

Toti au stiut, ca-mi este bine.

Am invatat ca viata,

Nu-i usoara, nici simpla.

Deschizi doar ochii dimineata,

Si poate sa se schimbe, in orice clipa.

Iar lucruri parasite de valoare,

Primesc o importanta capitala,

Si viata plina, animatoare,

Ramane doar o viata necesara.

Am plans candva

Am plans candva,

In singuratate,

Si-atunci mi se parea viata,

Plina de lucruri desarte.

Nu aveam cai si nici sfarsit,

Iar pentru mine toate,

Erau doar drumuri de trecut,

Grele si pline de hartoape.

Nimic nu m-atragea,

Sa ma anime,

Eram intr-o stare ce murea,

Intr-o lume, ce nu era ca mine.

Si dimineata era noapte,

Iar noaptea grea, naucitoare,

Rupea din mine cate-o parte,

Si ciopartea in graba-i mare.

Am plans candva in singuratate,

Si plansul, era greu si dureros.

Nu-ntelegeam, traiam in noapte,

Varsand doar lacrimi, fara de folos.

Am plans

Am plans candva zadarnic,

Dupa o dragoste fugara,

Ce palpaia in intuneric,

Ca o lumina ce dadea sa moara.

Si lacrimile dulci-sarate,

De-atatea sarutari si amintiri,

Eu le-am sorbit incet pe toate,

Cu buzele unei iubiri.

Am pus visele

Am pus visele mele,

Intr-un sac undeva,

Si intr-o zi voi da de ele,

Si te voi cauta.

Pan-atunci ma ridic,

Si vreau din viata,

Sa gust, sa gust un pic,

Caci ea imi da si ma rasfata.

Nu vreau intrebari naucitoare,

La ce-am facut cu viata mea.

Eu stiu ca viata-i trecatoare,

Si trebuie sa gusti, sa gusti din ea.

Am luat doar firimituri,

Si tristeti amestecate,

Cu multe, multe ganduri,

Ce-au devenit desarte.

Acum adun doar bucurii,

Si fug daca tristetea vine,

M-amestec intre mii de nebunii,

In care ma petrec si-mi este bine.

Am renuntat la viata

Am renuntat la viata,

La vise-am renuntat.

S-a dus si ultima speranta,

Totul s-a dus, s-a spulberat.

Inchid doar ochii,

Si voi merge inainte.

Ma pun in mana sortii,

Ce ma condamna, ma inghite.

E grea si dura incercarea,

Se stinge inima din mine,

Si lacrimile intrec marea,

Ce vine ca taifunul, aducand ruine.

- O, mare intunecata!

In vise-ai aparut,

Atat de neagra si patata,

M-ai inghitit si-am disparut.

Am vazut timpul

Am vazut timpul trecand,

Scurgandu-se usor pe langa mine,

Si-n inima-a patruns un gand,

Ca timpul, nu tine seama de nimeni.

Era atat de rece si distant,

Nici-o privire nu mi-a daruit,

Doar semnul peste mine si-a lasat,

Ca semn, ca el m-a biruit.

Si-am lasat timpul sa plece,

Si-am coborat privirea-n jos,

Caci viata vine, poate trece,

Nimeni nu este ce-a mai fost.

Am vrut

Am vrut un inger ca sa fiu,

Sa ma transform in noapte,

Sa-ti mangai visele tarziu,

Sa-ti fiu mereu aproape.

Am vrut, cu mana ca sa-ti iau,

A lumii grea povara,

Si liniste mereu sa-ti dau,

S-alung, orice-n tristete te coboara.

Si fata blanda s-o ating,

Cu un sarut al noptii,

In brate cand te tin si te cuprind,

Sa nu te las in mana sortii.

Atat am vrut, atat de mult,

Sa-ti dau o mica stralucire,

Pe fruntea care o sarut,

Cand nu ma vezi, ca sunt cu tine.

Am vrut sa scriu

Am vrut sa-ti scriu,

Dar cuvintele s-au imprastiat,

Si-am incercat pana tarziu,

Sa caut un cuvant ce l-am uitat.

Era cuvantul ce-n mangaiere,

Tu il rosteai cu-atata drag,

Si inima se-nfiora-n placere,

Cand vesel apareai in prag.

Sunt amintiri pastrate,

Si uneori le scot,

Din inima unde stau adunate,

Si ghemuite intr-un loc.

Am vrut sa-ti scriu

Am vrut sa-ti scriu

Cateva cuvinte,

Dar penelul s-a oprit,

Si nu mai stiu,

De ce nu vrea sa scrie ca-nainte.

Am vrut un sarut sa-ti trimit,

Pe-un alb porumbel calator,

Dar sarutul e tare fierbinte,

Si tainic in loc s-a oprit,

Pe buzele peceluite in locul lor.

Am vrut o-mbratisare sa-ti timit,

Dar bratele s-au oprit ridicate,

Asteptand, sperand ca vreodata.

Dar nu, ce cautau n-au mai gasit,

Erau doar umbrele reci si uitate.

Arde flacara dragostei

Arde flacara dragostei,

Si arde fierbinte-n mine.

Ma-ncalzesc la caldura ei,

Ca-mi este cald si bine.

Arde flacara rosie-a dragostei,

Si ochii-mi stau atintiti,

Pe lumina calda-a ei,

Sa nu se miste, stau cuminti.

Ma pierd in lumina dragostei,

Si-n vise care-adanc ma cuprind,

Traiesc si patimesc doar cu-n temei,

Sa nu ma pierd, sa nu ma sting.

Astazi

Astazi sunt o bucurie,

Pentru cine-si aminteste.

Maine poate nu se stie,

Daca cineva ma mai iubeste.

Las doar un zambet,

Si-o viata plina de culoare,

Si iau ce-am adunat in suflet,

Tablouri pline de splendoare.

Imi fac bagajul cu-amintiri,

Si pun in el ce-am strans.

Cuvinte, poze, multe chipuri,

Cu care-am ras, sau poate-am plans.

Valiza mea este usoara,

Tot ce-a fost rau am aruncat,

E plina cu-amintiri de-odinioara,

Ce m-au cuprins, m-au fermecat.

As vrea sa dorm

As vrea sa dorm,

Caci oboseala ma imbie,

Dar mintea se-adanceste intr-un somn,

Ce seamana mai mult a agonie.

Se zvarcoleste,

Sub aripile oboselii,

Si-i este greu, se perpeleste,

Asteapta, ca sa vina zorii.

Apoi cu ultimele puteri,

Ma-ntind pe patul adormit,

Si inchid ochii si mai sper,

Ca-n asta seara, la mine te-ai gandit.

As vrea sa nu fugi

As vrea sa nu mai poti fugi,

De ochii care te privesc,

Caci unde mergi, pe unde-apuci,

Tot ei te cauta si te gasesc.

Sunt ochii marii de clestar,

Cand dimineata se trezeste,

Si-n ea se oglindeste clar,

Tot ce se misca, ce traieste.

Imaginea-ti este pictata,

In ochii marii de clestar,

Nu vei putea fugi vreodata,

Degeaba-ncerci, e in zadar.

As vrea sa nu uiti

As vrea sa nu uiti,

Zilele dragostei noastre,

Si uneori sa mai saruti,

Clipele pierdute printre astre.

Sa vii acolo eu te astept,

Sa iti dau o sarutare,

Apoi sa pleci si sa te pierd,

Pana va fi o data viitoare.

Mi-ajunge o clipa, doar atat,

Doar atat sa fur din viata ta.

In ea sa pot sa ma alint,

E-o clipa ce cuprinde toata viata.

Asa as vrea sa zbor

Asa as vrea sa zbor,

Ca pana aruncata,

Dintr-un nor calator,

Pe-o pajiste de iarba-nmiresmata.

Asa as vrea sa zbor,

Sa ma plimb prin lume,

Sa-mprastii mult dor,

Acolo unde dragostea apune.

Sa las din mine,

Din dragostea-mi curata,

Doar gandurile bune,

Ce ma cuprind si ma desfata.

Atingerea primului sarut

Atingerea primului sarut,

Ma incalzeste si acuma.

O simt, nu pot s-o uit.

Ma arde si isi lasa urma.

Iar ochii daca mi-i inchid,

Cu fata luminata,

Zambesti si ai un chip,

Ce nu ma lasa, sa-l uit vreodata.

Adun saruturile uitate,

Pe buzele ce s-au uscat.

Adun, le-adun pe toate,

Ca-mi este dor, nu te-am uitat.

A trecut atata vreme

A trecut atata vreme,

De cand noi nu ne-am vazut.

Timpul fuge, vrea sa spele,

Chiar si ultimul sarut.

Si acum te vad aievea,

Si gandesc c-am sa te uit,

Caut sa-ti gasesc privirea,

Care s-a schimbat prea mult.

Si ma-ntampini c-o privire,

Goala, rece si distanta,

Si-mi alungi din amintire,

Tot ce-a fost frumos odata.

Si ma-ntreb, ma intreb daca,

M-ai iubit, sau m-ai uitat?

Dragostea adevarata,

Pentru noi, a existat?

Atunci cand pasii

Atunci cand pasii inceteaza,

Sa te mai poarte undeva,

Uita-te-n sus si cauta o oaza,

Agata-te de cineva sau de ceva.

Nu te lasa prada uitarii,

Exista ajutorul pe pamant,

Si vine tot de sus, din 'nalte ceruri,

Intide-o mana si prinde ce-i sfant.

Nu te vei pierde fara de speranta,

Lupta si crede ca uneori,

Oricat de greu este in viata,

Exista multe lucruri, in care tu sa speri.

Bancuta inimii mele

Stau pe bancuta inimii mele,

Si astept un suflet curat,

Sa depanam gandurile grele,

Ce-n inima-au patruns si s-au legat.

E-un cuget greu ce atarna,

De-un copac al vietii trecut,

Cu frunzele-i vestede, fara ravna,

Caci primavara lor s-a trecut de mult.

Stau pe bancuta si vad,

Cum se perinda siluete,

Fara caldura si zambet,

Doar simple, simplele fete.

Iar dorul de inimi disparute,

Intr-o lume necunoscuta,

Ma prinde usor si ma rupe,

De-o realitate atat de pierduta.

Binecuvantare!

Binecuvantare,

Spune-orice parinte.

Plange si-si cere iertare,

Langa voi, sade cuminte.

Daca inima-i de piatra,

Ochii nu-s inlacrimati,

Il vei pierde poate-odata,

Si degeaba-l asteptati.

Daca plange un parinte,

Lacrimile-i adunati,

Caci veti soarbe apa fierbinte,

Urmelor ce le calcati.

Urme udate cu lacrimi,

Ce-ati trecut usor pe ele,

Si-ati amestecat in datini,

Vorbe spuse, vorbe grele.

Dati macar un semn in graba,

Si le spuneti vorbe calde,

De-or pleca fara zabava,

Inima-n ele sa scalde.

Caci atat vor de la voi,

Doar o vorba, o privire,

Ce v-o intoarce inapoi,

Cand in viata greul vine.

Buna dimineata!

Buna dimineata, soare stralucitor,

Te-ai trezit sa-mi mangai fata,

Te lasi pe fruntea mea usor,

Si imi vestesti ca-i dimineata!

Caldura ta patrunde-n mine,

Si-mi limpezeste inima,

Sterge tristetea si ramane,

O liniste ce nu era.

Patrunde-n mintea ce refuza,

Caldura si placerea ta,

Si-o scoate din starea-i ursuza,

Ii daruieste stralucirea.

Si-ntregul corp te-accepta,

In razele tale se dezmiarda.

Cand ai venit, eram infrigurata,

Si-acum, ma incalzesc c-o raza.

Caut, caut iubirea

Am fost, am fost iubita,

Si-am crezut ca-i de-ajuns,

Dar viata mea a fost mintita,

Si dragostea de mine s-a ascuns.

N-am cunoscut fructul iubirii,

Doar am primit, nimic n-am dat,

Si-am crezut ca-i secretul fericirii,

Si-n viata totu-i castigat.

Dar cursul vietii ochii mi-a deschis,

Si-a pus in inima fructul iubirii,

Caldura lui s-a-mprastiat si a cuprins,

Sentimentele simtirii.

Acum stiu bine, trebuie sa dai,

Intr-o masura-n care ai primit.

Iubirea-ntotdeauna-i pentru doi,

Numai atunci traiesti, esti implinit.

Cand dorul

Cand dorul peste mine se aseaza,

Si noaptea trista ma ajunge,

Stau singura mereu si treaza,

Si gandu-mi tot la tine fuge.

Te chem cu lacrimi dureroase,

Si-n inima tristetea-adanc patrunde.

Nu vreau nimic din zilele frumoase,

Trecute care sunt, ca niste umbre.

Vreau viata mea inapoi,

Cu bune si cu rele.

Vreau si mi-e dor de noi,

Nu doar de visele mele.

Cand imi este dor

Cand imi este dor de tine,

Inchid ochii si te chem.

Astept sa vii langa mine,

In brate sa te tin.

Iar iluzia de-ncearca,

Eu sa simt prezenta ta,

Inima mi se-nfierbanta,

Si esti cu mine undeva.

Te tin de mana si ma bucur,

Stiind ca nu ma vei uita,

Iar timpul trece mai usor,

Si te pastrez in mintea mea.

Cand tu apari

Cand tu apari in zori,

Se-aprind razele soarelui,

Si-mprastie mii de culori,

Din stralucirea lui.

Cand apari tu,

Isi pierde splendoarea,

Chiar si rasaritul,

Ce se-ntinde contopit departe cu marea.

Cand umbra ta atinge pamantul,

Florile-si pleaca coroana,

Iti saruta fermecate vesmantul,

Daruindu-ti parfumul pentru totdeauna.

Cand tu apari,

Inima-mi salta intruna,

Ma pierd fericita-ntre nori,

M-amestec cu stelele, cu luna.

Cand ti-am daruit inima

Cand ti-am daruit inima,

Nu ti-am cerut nimic in schimb,

Crezand ca tu vei fi a mea,

A doua inima pe pamant.

Ca soarele se va-ntalni cu luna,

Si impreuna pe pamant,

Se va uni noaptea cu ziua,

Intr-un singur simtamant.

Dar luna s-a ascuns,

Caci soarele-n a lui ardoare,

A pus o vama pe-un suras,

Ce-l trimetea candva alene.

Si inima s-a stins,

In caldura cotropitoare,

Ce-a ars si ultimul ei vis,

De-a fi o inima mai iubitoare.

Cantec de vioara

Un cantec de vioara,

Strabate si rasuna,

Invaluie-o inimioara,

O duce, o indruma.

Si pasii se indreapta,

Spre calea iubirii,

Unde sta si-asteapta,

Izul cald al fericirii.

Ea trece culmi si vai,

Fara s-atinga pamantul,

Totu-i posibil, e-n puterea ei,

Danseaza, si-a gasit sortitul.

Cate drumuri aduna omul

Cate drumuri aduna omul,

In viata lui de pelegrin,

Si pan'la urma culege doar unul,

Ce-i lung si greu si dificil.

Cate daruri imparte omul,

Si pana la urma ramane sarac si umil,

Caci n-are nevoie decat de unul,

O dragoste, o dragoste-a unui copil.

Cate priviri arunca omul,

Peste poarta larg deschisa,

Unde nu intra piciorul,

Sa vada daca exista.

Ce-ar fi viata

Ce-ar fi viata fara existenta ta?

Cum as imparti zilele, cum as putea,

Sa petrec timpu-n aceasta lume?

Oare cum as putea trai fara tine?

Ce culoare-ar mai fi-n obrajii care,

Rosesc si-si pierd a lor paloare,

Atunci cand le da tarcoale privirea,

Ascunsa si-ntinsa ca nemarginirea?

Ce-ar mai fi un rasarit de soare,

Sau stelele si luna de pe cerul mare?

Cum as putea sa exist, sa visez,

Cui i-as mai spune, de ce eu traiesc?

Ce este fericirea?

Ce este fericirea,

O vorba care-alinta,

O mana care-ti prinde licarirea,

Lipsita, goala si fara sa simta?

Un brat ce te cuprinde,

Cand frigul te-nconjoara,

Si-ti spune ca e bine,

Chiar daca-i frig afara?

Un umar ce se-apleaca,

Cand oboseala vine,

Peste trupul fara vlaga,

Caci plange in suspine?

Sau buza ce in treacat,

Iti da o sarutare,

Si-ti spune c-o sa treaca,

Iar raul nu-i atat de mare?

Ce este viata fara tine?

Ce este viata fara tine,

Un manunchi adunat,

Un manunchi de zile,

In care ma pierd neincetat?

Ce este viata,

Fara zambetul tau,

Cand ma trezesc dimineata,

Si-n pat sunt numai eu ?

Ce este viata,

Fara atingerea ta,

Cand caut frumusetea,

Care era pe undeva ?

Ce este viata,

Fara dulceata buzelor,

Fara atingerea,

Suava-a lor?

Cum pot sa-mi traiesc viata,

Cand n-am odihna si ma sting,

Din noapte pana dimineata,

Sperand, luptand, sa te castig ?

Ce-i simplu, nu-i simplu

Ce-i simplu, nu-i simplu,

Ce-i bun, nu-i bun,

Ce-i complicat iti doresti tu,

De-asta nu avem acelasi drum.

N-ai gustat din a vietii bucurie.

N-ai invatat ca dragostea-i atat de simpla.

Nu stii ca samanta vietii traita-n armonie,

Este sadita doar in stanca?

Ce cauti drumuri si carari,

Raspunsuri, intrebari intarziate,

Si te tot scalzi in suparari,

Si-n ganduri tare-ntotocheate?

Ce pot sa las

Ce pot sa las in urma mea,

De voi porni candva departe,

Si ma voi pierde-n noaptea grea,

Ce duce-n ceruri mari si-nalte?

Comori de pret sau amintiri,

Ce-am adunat o viata,

Le las aici ca povestiri,

Si cate o povata.

Nu veti uita c-am existat,

Si n-am facut doar umbra,

Pamantului ce m-a purtat,

Atatia ani, cu-atata truda.

Ce sa fac?

Ce sa fac sa dau de tine iubire,

Cum s-ajung in calea ta,

Sa n-alerg prin cai de ratacire,

Sa te gasesc, imi doresc, as vrea?

Te caut printre chipuri obosite,

Si cred mereu ca te-am gasit,

Dar apoi le las parasite,

Caci in cale, tu nu mi-ai iesit.

Ce sa fac pentru tine iubire,

Sa nu ma pierd mereu din calea ta,

Sa nu cunosc o alta amagire,

Sa stiu c-ai aparut in viata mea?

Ce sa fac sa fiu cu tine,

Viata mea curata sa ti-o dau,

Ce sa fac spune tu, iubire?

Alta cale necunoscuta, nu mai vreau.

Cine esti tu?

Cine esti tu,

De mi-ai furat privirea ?

Cine esti tu,

Ca mi-ai adus dezamagirea ?

Ma-ntreb ce-ai fost in a mea cale,

Ma pierd si caut in cuvinte,

O fraza, doar o fraza care,

Sa arda pentr-o dragoste fierbinte.

Cine poate masura iubirea ?

Cine poate masura iubirea,

Cand ea-i nemarginirea ?

Cine poate-i da un nume,

Cand ea-i un cuvant anume ?

Cine poate s-o supuna,

Cand ea este o stapana?

Cum poti fugi de iubire,

Cand ea sta doar langa tine?

E o singura scapare,

Sa recunosti, ca iubirea-i mare.

Fara ea inima nu traieste,

Sta in agonie si se vestejeste.

Cine sa-nteleaga

Cine poate sa-nteleaga,

A inimii bataie?

Cine poate sa mai dreaga,

Tristetea care-o-nmoaie?

Nimic nu-i da tarie,

Caci s-a pierdut de mult,

Speranta, bucurie,

E-un sentiment prea scump.

Si-asteapta si tanjeste,

Dupa-un pic de armonie,

Puterea n-o gaseste,

Nimic n-o reinvie.

Sa fie prea tarziu,

Un leac pentr-o durere,

Ce s-a lasat c-un chin,

Ce-o macina-n tacere?

Chiar daca anii trec

Chiar daca anii trec,

Privirea-ti nu se trece,

Iar trupul iti ramane-ntreg,

Schimbarea lui nu se petrece.

Si zambetul nu ti se schimba,

De inima iti sta voioasa,

In vremea cea de cumpana,

Cand viata vine manioasa.

Chiar daca anii trec,

Ei trec pe langa tine,

Si sufletul ramane-ntreg,

Indiferent, cine in viata-ti vine.

Chiar daca chipul

Chiar daca chipul,

Tu mi-l vezi,

Si numele mi-l stii,

Stii totul despre mine, crezi,

Dar te inseli, nimic nu stii.

Iar inima de crezi,

Ca mi-o cunosti si stii,

Nu stii nimic,

Stii doar ce vezi,

Si doar ce eu vreau, ca sa stii.

Nu stii de-n inima-i comoara,

Si o vei pierde intr-o zi,

Sau este-o gheata ce coboara,

Si se topeste zi de zi.

Doar eu stiu,

Ce-i in inima si-n gand,

Doar eu stiu,

Ce am fost si sunt.

Doar eu stiu,

De-n inima-i primavara,

Sau intunericul sta, ca sa apara.

Chiar si timpul

Chiar si timpul cateodata,

Nu mai poate renunta,

La faptura minunata,

Ce-a trecut prin viata ta.

El te-ndeamna si te-ajuta,

Sa o cauti, s-o gasesti,

Sa ii dai dragoste multa,

Sa nu uiti, sa mai gresesti.

Si incerci sa te strecori,

Prin valtoarea grea a vietii,

S-o gasesti, tu inca speri,

Floarea minunata a tineretii.

Dar se pare ca se-asterne,

O tacere trista-nchisa,

Peste-o dragoste si cerne,

Stropii unei rani deschisa.

Coboara

Coboara in marea ochilor mei,

Saruta verdele tarziu,

Cu un sarut daca tu vrei,

Sa fie bucurie, nu pustiu.

Si fruntea alba, lucitoare,

Sarut-o cu-n sarut usor,

Si pune-i, pune-i o culoare,

Din curcubeul florilor.

Apoi pe buze lasa un sarut,

Care pastreaza-inca dulceata,

Clipelor trecute, nu de mult,

Cand imi umpleau cu bucrie viata.

Coboara-o noapte

Coboara-o noapte tarzie,

Peste lumea ce s-a culcat,

Sta doar o minte pustie,

Ce gandul si-a uitat.

Priveste-n coltul tristetii,

Si cauta, cauta ceva,

Dar lumanarea vietii,

Se stinge, s-a sfarsit viata sa.

Si trist se-ntoarce catre perete,

Nu vrea s-auda, sa vada ceva,

Iar lacrimile curg si un burete,

Sterge tristetea, ce-nghite lacrima.

Cred ca m-am ratacit

Cred ca m-am ratacit in aceasta lume,

Si drumul meu este prea lung,

Caut un loc si pentru mine,

Unde sa stau, sa nu mai fug.

Gasesc doar locuri obositoare,

Cu multe lucruri in comun,

Nimic nu-i altfel, lipseste culoare,

Oriunde mergi e-acelasi drum.

Si vad o lume trecatoare,

Care a fost si a apus,

Cu oameni buni si de valoare,

Care-au trait si-acuma nu-s.

Inima mea-i plecata-n trecut,

Acolo si-a gasit o alinare,

Prin locuri cu oameni, ce s-au pierdut,

Si nu se-ntorc, din lumea calatoare.

Cred ca trebuie

Cred ca trebuie sa renunt,

La gandul care se-nfiripa,

Ma poarta peste vai si munti,

Si nu-mi da pace-o clipa.

Imi fac valiza calatoare,

Si-o pun la usa sa m-astepte,

Dar ea se-ntoarce, n-are rabdare,

Si dupa tine tot tanjeste.

Ti-am zis ca voi veni la vara,

Si tu tot scrii si ma astepti,

Si gandul tot la tine-mi zboara,

Desi ma pierd in prioritati.